o problema pe care au observat-o sh cu care au „luptat” multzi din prietenii mei… pt multa lume sfyrshitul starii de „indragostire” inseamna shi dovada unui apus al relatziei…opinie, dupa parerea mea, greshita… asta nu e dekat o trecere la „dragoste adevarata” (in majoritatea cazurilor, dar nu bag myna in foc)… sa-mi spun shi eu parerea… poate se va gasi cineva care sa aprobe sau sa contesteze ceea ce zic…
incercam odata sa ii explik iubitei care e diferentza intre „love” sh „in love” sh nu vroi s ma intzeleaga de fapt…poate imi pare mie k exista diferentza…
kynd omu-i indragostit…el nu vede absolut nish un defect in partener, pt el cea mai mare bucurie e s petreaca cu cel drag macar 5minute alaturi, sh anume „acum”
dragostea deja e atunci kynd pe tine aceleash defecte ale lui te enerveaza de moarte, dar nu potzi
fara el, fara calitatzile lui…. shtii k fara el n-o s mai „exishti”, … kynd bucuria cea mai mare nu-i atunci kynd pur shi simplu eshti alaturi, ci atunci kynd te gyndeshti k o s fie cu tine o viatza intreaga sh e unicul om care n-o s te tradeze…. crezi sh ai incredere doar in el…iar o despartzire de o saptamana/o luna/un an nu te face sa-l uitzi… ci sa mori sh sa te topeshti de dorul lui
dragostea ii ink atunci kyn tu deam shtii omu cela pe de rost..cu toate „caracteristicile lui” sh
deam n-ai nimik nou s descoperi in el..sh totush numai el tzi-i interesant
numai el itz treb…mai mult nikcam asha intzeleg eu diferentza asta